Translate

miercuri, 25 aprilie 2012

MUNTENEGRU BUDVA


Budva este una din cele mai frumoase statiuni de pe litoralul Marii Adriatice, fiind considerata capitala turistica a Muntenegrului.





 Budva este in primul rand un oras istoric, povestea sa intinzandu-se pe aproximativ 2.500 de ani.



 Traditia spune ca orasul s-a nascut din dragoste, legendele amestecand denumirea orasului in nenumaratele povesti de dragoste ale olimpianului  Zeus cu fecioarele pamantene.



Nu am vizitat statiunea, am vazut-o de la distanta. Am facut doar cateva poze.






 Se vede in departare Insula Sf. Stefan si Insula Sf. Nicolae. Poate altadata chiar vom face plaja in aceasta frumoasa statiune.

marți, 17 aprilie 2012

PRIMAVARA IN PARC

Natura s-a trezit cu adevarat si in parcul nostru (Parcul Tabacariei, Constanta). Iarba este de un verde crud, pomii au frunze datatoare de viata, unele flori sunt galbene, altele rosii.
Totul este viu. Lacul este linistit, pescarusii isi cauta mancare. Pentru ca este o atmosfera placuta aleele sunt pline de cei care se plimba, unii pe rotile, altii pe biciclete sau ...se plimba pur si simplu. Dincolo de lac se vede biserica din lemn. Cuvintele sunt de prisos. Sa vorbeasca pozele!









luni, 9 aprilie 2012

OUA INCONDEIATE




"Ca simbol al creaţiei, al zămislirii vieţii, oul a inspirat, din vechi timpuri, numeroase legende, basme, o întreagă literatură. Originea colorării ouălor se pierde în negura epocii precreştine, din timpurile când Anul Nou se sărbătorea la echinocţiul de primăvară.

Ele erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creaţiei şi fecundităţii. Şi la romani, colorate în roşu, ouăle făceau parte dintre darurile sărbătorii lui Janus şi erau folosite la diferite jocuri şi ceremonii religioase.

Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor şi este încă practicat mai ales la popoarele Europei şi Asiei.

Spre deosebire de alte ţări ale Europei, unde obiceiul s-a restrâns sau a dispărut, la români a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolica motivelor şi perfecţiunea realizării.

Ouăle "încondeiate" ("împistrite" sau "muncite") s-au constituit, la români, într-o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, integrându-se între elementele de o deosebită valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularităţile etnice ale poporului nostru. Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului.

Cea mai răspândită relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a pus coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Isus.

Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: "De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi"."